Hrănirea
stimulativă se poate face şi în natură, cu proteine. În acest
scop la trei părţi de făină de soia se adaugă o parte
de lapte smântânit şi o parte de drojdie de bere pulverizată.
Această hrănire însă dă rezultate doar parţial,
căci albinele digeră greu din cauza amidonului.
Când se face
hrănirea cu lapte se adaugă acid pentru a se evita coagularea
laptelui.
Acidul folosit în
hrănirea stimulativă trebuie să fie citric, acetic sau tartric,
sarea de lămâie, sau hidrazină. Aceşti acizi ajută la
ameliorarea stării fiziologice a albinelor.
Când hrănirea
se face cu sirop din lapte smântânit se intensifică creşterea
puietului 100%. El se alcătuieşte din sirop de zahăr 50%, lapte
de vacă smântânit 20%, 24 mg clorură de cobalt pentru a stimula
secreţia lăptişorului albinelor şi a mări
rezistenţa albinelor la loca europeană.
„În hrana de
stimulare lichidă trebuie adăugat 25 g suc de ceapă sau usturoi,
care s-a dovedit timp de zece ani de
când îl folosesc în prisaca proprie ar fi
o frână serioasă în dezvoltarea nosemozei.“ 131
Acest suc se
prepară astfel: ceapa decojită de foile periferice se rade,
răzătura după ce e aşezată pe un tifon se stoarce cu o
presa de mână, obţinându-se un suc spumos, lăptos cu miros
caracteristic. Siropul călduţ, până în maxim 37º C, se
amestecă cu dulceaţa din zahăr, iar albinele îl consumă.
Acest suc de
ceapă nu e recomandat în timpul culesului pentru a nu influenţa cu
mirosul persistent, mierea.
Pentru prepararea
sucului de usturoi, acesta se curăţă de coajă, se
zdrobeşte într-un mojar, apoi se lasă 2-3 ore acoperit cu apă
caldă, pe urmă este presat şi se strecoară prin tifon.
Sucul de morcov
este şi el foarte util în hrana stimulativă, fiindcă
conţine caroten, un pigment roşu-portocaliu sub formă de
provitamină din care organismul îşi sinteatizează vitaminele, în
cazul acesta, vitamina A. Acesta se poate adăuga şi în siropul de
zahăr în cantitate de doar 10g la litru şi nu mai mult de o dată
pe săptămână.
Hrănirea
stimulativă pe perioada celor 4-5 luni de iarnă se face ţinând
cont şi de prevenirea bolilor albinelor, căci în intestinul gros al
albinelor, în punga rectală se pot aduna diferiţi germeni patogeni.
Când se
foloseşte acest sirop este interzisă extragerea mierii ce
conţine în ea antibiotice.
Majoritatea
tratamentelor se aplică însă cu hrana, putând astfel vorbi de o
hrănire medicamentoasă.
Pe timp de
iarnă o familie normală de albine consumă între 700- 800 g la început, acest lucru
intensificându-se în celelalte luni până la 1,5-2 kg lunar. Pentru
această hrănire sunt necesar 7-8 kg de miere, dar nu trebuie
lăsat la începutul iernii doar această cantitate, pentru ca familile
de albine să nu fie lipsită de hrană tocmai când au cea mai mare
nevoie de aceasta.
Pentru
hrănirea albinelor în primăvară trebuie ţinut cont că
siropul de zahăr nu poate suplini mierea şi se lasă din timp
16-20 kg.
Tot primăvara,
dacă „nu există posibilitatea asigurării polenului, familiile de
albine mai pot fi hrănite cu îndulcitori de polen ca: drojdia de bere
uscată, făina de soia sau bumbac degresată, lapte praf,
gălbenuş sau albuş de ouă preparate.“ 132
Hrana albinelor
după cum s-a putut observa în acest subcapitol constă în
substanţe dulci cu un conţinut mare de glucoză, fructoză,
zaharuri.
Pe timpul
culesurilor, începând cu lunile de vară, mai ales în perioada înfloririi
salcâmului şi teiului, albinele îşi procură hrana din flori sub
formă de nectar, polen şi apă. Ele adună hrana din flori, o
transportă în stup şi aici o prelucrează.
În fiecare
primăvară albinele simt chemarea plantelor, a florilor.
Toată
această chemare a naturii ce albina o simte în perioada marilor culesuri,
dacă o priveşti cu atenţie, ar putea părea desprinsă
dintr-un basm.
Ochii
înflăcăraţi a florilor zâmbesc cu primele raze de soare privind
spre orizontul scăldat în aburi de lumină, în timp ce parfumul lor se
înalţă spre cer căutând în zbor stupinele.
Albinele simt
chemarea frumoaselor zâne ale naturii şi pornesc în căutarea lor,
călăuzite de firele de mireasmă ţesute.
E atâta lumină
de parfum în fiecare floare, e atâta verdeaţă de cer în fiecare
mugur, e atâta culoare de pământ cu fiecare mană cercetată, e
atâta mister al naturii în fiecare albină, încât nu te poţi
abţine să nu aduni nectatul acestor miracole şi să-l
transformi în miere de cuvinte.
Nectarul adunat cu
atâta delicateţe şi talent de albine, din florile ce sfioase îşi
deschid petalele, invitându-le în lumea lor spre a le ajuta să aducă
rod necesită însă un îndelungat proces de prelucrare. El mai poate
să fie numit şi materia primă pentru produsele apicole.
Albinele pe timpul
verii consumă şi foarte multă apă, din această
cauză e preferabil ca amplasamentul lor în perioada culesurilor să
fie aproape de o sursă cu apă şi în zona meliferă
corespunzătoare.
Chiar şi
înaintea marilor culesuri de la începutul verii, cu cel puţin şase
săptămâni înainte se face hrănirea stimulentă a albinelor,
indiferent de cantitatea proviziilor ce există în familia de albine: „Se
poate realiza prin descăpăcirea periodică, la interval de 2-3
zile, a unei zone de 1- 2 dm² dintr-un fagure cu miere, care se
aşează după diafragmă în cazul stupilor orizontali şi
R.A. 1001, sau în corpul inferior în cazul stupilor multietajaţi. În lipsa
fagurilor de miere hrănirea stimulentă se face prin administrarea
periodică, la un interval de 2-3 zile a cantităţii de 0,3-0,5
litri sirop, în concentraţie de 1 : 1 zahăr şi apă, turnat
în hrănitoare aşezate după diafragmă sau deasupra cuibului
la stupii multietajaţi.“ 133
În timpul culesului
de întreţinere a albinelor, când vremea se încălzeşte uşor
se aplică şi procedeul lărgirii cuibului prin amplasarea de
faguri goi în mijlocul acestuia. Această lărgire a cuibului se
efectuează începând cu primul cules, cel de întreţinere periodic, la
intervale de o săptămână.
„Culesul de
întreţinere este un factor deosebit de stimulativ pentru dezvoltarea
familiei, oatul mătcii intensificându-se.“ 134
Hrănirea de
stimulare este utilizată cu scopul de a suplini culesul, atunci când
acesta lipseşte, dar şi pentru a asigura o activitate continuă
familiei de albine, fapt pentru care se aplică şi înaintea marilor
culesuri.
„Albinele pot fi
forţate să viziteze anumite culturi dacă li se aplică o
hrănire foarte matinală la interiorul stupului. În siropul
administrat se introduc petale din cultura spre care vrem să le
dirijăm. Excitate de sirop şi de mirosul florilor, albinele
vizitează cultura. Cu ajutorul hranei, albinele pot fi forţate
să descopere mai rapid o suprafaţă care înfloreşte.“ 135
Hrănirea
abinelor este unul din cele mai importante procedee în apicultură,
căci fără acesta, viaţa familiei de albine şi
toată producţia ar fi compromisă.
Note:
124 Constantin Antonescu, Albinele şi ... noi, ed. Asociaţia
crescătorilor de albine din R.S.R. Bucureşti, 1979, pag. 189
125 Idem, Ibidem, pag. 191
126 Alexandru Mitru, Legendele Olimpului, vol. I, Zeii, ed. Vox, Bucureşti,
2004, pag. 41
127 I. Barac, N. Foti, Al. Popa, E.
Sănduleac, Creşterea
albinelor, ed. Agro-Silvică, Bucureşti, 1965, pag. 39, 40
128 Alexandrina Adler, Cleopatra Rusu, Alexandru Sabău , Carmen Lia
Spăta-ru, Apicultură şi
Sericicultură, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1983, pag. 17
129 I. Foti Barac, N. Popa, Al., Sănduleac, E., Creşterea
albinelor, ed. Agro-Silvică, Bucureşti, 1965, pag. 43
130 C. Hristea, Stupăritul nou, Editura
A.C.A. Bucureşti, 1978, pag. 357
131 C. Hristea, Stupăritul nou, Editura A.C.A. Bucureşti, 1978, pag. 363
132 Ing.V. Petruş, şi
ing.I. Oprişan, Apicultura şi baza meliferă, ed.
Agro-Silvică, Bucureşti, 1964, pag. 71
133 Alexandrina Adler, Cleopatra Rusu,
Alexandru Sabău, Carmen Lia
Spătaru, Apicultură şi
Sericicultură, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1983, pag. 37
134 Cora, Rosenthal, Lucrări în stupină, ed. Ceres,
Bucureşti, 1973, pag. 49
135 Cora, Rosenthal, Lucrări în stupină,
ed. Ceres, Bucureşti, 1973, pag. 71
Pr.
Ion Turnea