5.3. Utilaje şi materiale necesare albinăritului

Motto:

„Frumuseţea dacă nu este însoţită de virtute, este ca o floare fără parfum.“ (Proverbe, Zicători, Ghicitori, Ed. Steaua Nordului, Constanţa, 2008, pag. 125)

Stuparul fără unelte apicole este aemenea soldatului ce a plecat la război fără armă.

După cum am menţionat în subcapitolul anterior principalul inventar apicol e reprezentat de stupi. Într-o prisacă însă este utilizat un bogat inventar apicol fără de care albinăritul ar fi un eşec. Voi prezenta în acest subcapitol utilajele şi materialele necesare albinăritului.

Remorca apicolă pavilionară este visul oricărui prisăcar. Pentru ca acest vis să devină realitate trebuie respectate mai multe reguli de ordin tehnologic.

Pavilioanale sunt de două feluri: fixe (utilizate în zone cu climă rece) şi mobile (remorca apicolă pavilionară).

Datorită pavilionului fix familiile de albine iernează  într-un spaţiu închis, ferit de vicisitudinile vremii, la tempe-ratura mediului ambiant. Pereţii sunt de regulă din lemn, acoperişul de asemenea din lemn cu învelitoare uşoară  din tablă sau carton asfaltat. Spre exterior, în dreptul urdinişurilor stupului, latura dinspre sud a construcţiei este prevăzută cu fante. Fantele pot să fie închise în timpul gerurilor sau a viscolului. Accesul în pavilion se face printr-o uşă bine închisă. Cromatica pavilionului trebuie să fie închisă pentru absorbţie calorică.

Acest lucru permite pe timpul zilei să crească temperatura din interior în aşa fel încât să crească cu câteva grade faţă de cea din exterior. Pe latura dinspre sud sunt aşezaţi stupii pe unu, două sau trei nivele, iar în spatele lor se află o alee de lucru. Imaginaţia şi posibilităţile apicultorului au făcut adesea din aceste pavilioane adevărate minuni de confort şi funcţionalitate.

Pavilioanele mobile sunt în general remorci de uz general însă transformate artizanal. Ele au denumirea de remorcă apicolă pavilionară. Aceasta este în principiu adaptarea unui pavilion fix la o remorcă, dar cu multe transformări importante, de ordin constructiv şi tehnologic. Capacitatea de transport variază de la 20 la 100 familii de albine.

Viteza de deplasare admisă este de până la max. 30 km/h pentru remorcile lente, tractate obligatoriu numai de tractor rutier, sau peste 30 km/h pentru remorcile rapide, tractate de autovehicule.

Masca apicolă face parte din echipamentul stuparului. Cu ajutorul ei, stuparul îşi apără capul de atacul albinelor.

Masca poate să fie de mai multe tipuri.

Masca denumită în comerţ ICZ este compusă „dintr-o pălărie de pânză cu borul larg menţinut,

întins cu ajutorul unui fir metalic. În jurul borului este prinsă o pânză cilindrică, care se strânge cu ajutorul unui elastic în jurul calotei pălăriei şi cu un jnur în jurul gulerului  şalopetei. În dreptul feţei, pânza este înlocuită printr-o ţesătură rară din păr de cal sau tul negru. Pânza este mai rezistentă decât tifonul.“ ¹²²

Masca metalică este alcătuită dintr-o sită de construcţie specială, plasă de sârmă de formă ovală cu marginile întărite într-o ramă de tablă de care se prinde o pânză ce protejează capul şi gâtul. Această mască ne este recomandată pe timpul verii, căci este foarte cald iar ea se încălzeşte excesiv.

Mănuşile apicole sunt confecţionate din cauciuc subţire sau piele fină. Ele sunt utile pentru cei care sunt sensibili la înţepăturile de albine în zona mâinii sau primăvara şi toamna, în general în perioadele lipsite de cules, când albinele sunt foarte agresive.

„În condiţiile din ţara noastră şi cu albinele noastre, nu este nevoie de mănuşi de protecţie, decât în împrejurări speciale.“ ¹²³

Şalopeta este alcătuită dintr-o singură piesă de pânză, are culoare albă, elastică la încheiaturi, la mâini şi picioare, cu rol de a  strânge materialul pe lângă corp ca să nu permită pătruderea albinelor. Geaca este cea care oferă protecţie doar de la brâu în sus, pe lângă gât are fermuar prin care se poate ataşa o mască.

Afumătorul este compus dintr-un cilindru metalic. În interiorul acestuia se află un cilindru mai scurt ce are fund perforat. Cilindrul afumătorului este prevăzut în partea de jos cu o gaură, pentru a uşura arderea.

În afumător se ard materiale ce produc mult fum ca de pildă: putregai, cârpe vechi, scoarţă de copac. Capacul afumătorului este conic. Fumul iasă prin orificiul său graţie pompării aerului prin partea de jos.

Albinele  în momentul în care simt fumul se reped la faguri şi-şi umplu guşa de miere, în disperarea lor de a salva măcar ceva din ce au agonisit, căci se declanşează un reflex necondiţionat, păstrat din vremuri străvechi, când îşi aveau cuibul în păduri iar acestea erau mistuite de incendii. Fiindu-le distrasă atenţia, albinele permit apicultorului să intervină în stup.

Dalta apicolă este confec-ţionată dintr-o bucată de oţel. De obicei daltele au în corpul de metal o scobitură ce se îngustează la capete folosită pentru extragerea cuielor din rame şi corpuri de stupi.

Dalta este ascuţită la ambele capete, unul dintre capete e îndoit în unghi drept cu scopul de a putea curăţii ramele. Ea are o lungime de 190 mm, lăţimea de 35 mm.

Scărarul sau ridicătorul de rame este sub formă de lamă zimţată, o piesă de oţel, are vârful curbat şi mâner.

Scărarul se sprijină de ramele cuibului prin intermediului picioruşului de metal cu care este prevăzut, distanţându-le, apoi prin introducerea capătului curbat sub o ramă pe care o ridică şi o examinează.

Cleştele de ramă este o unealtă utilă  extragerii din stup a ramelor dar şi examinării acestora. Are două părţi metalice sub formă de cleşte şi un mâner. Unii cleşti de ramă au sudată o daltă apicolă pe unul din mânere.

Cu această daltă se pot desprinde şi examina ramele lipite cu propolis.

Scaunul apicultorului are forma unui taburet de 40-50 cm înălţime şi îndeplineşte atât rol de scaun cât şi de lădiţă pentru transportul sculelor şi instrumentarului apicol necesar lucrărilor din stupină fiind prevăzut cu 2-3 compartimente pentru scule sau materiale. Există diverse modele de scaune apicole, de la taburet până la scaun înalt sau ţeavă de PVC fixată cu ajutorul chingilor de mijlocul stuparului. Pentru uşurarea transportului e suficient  o tăietură în tăbliţa superioară.

Peria apicolă se foloseşte pentru îndepărtarea albinelor de pe faguri, cu ocazia diferitelor lucrări care cer aceasta, pereţii stupului, echipament etc.

Ea are culoare albă sau alb - gălbuie şi este confecţionată din păr de cal sau fire sintetice cu o lungime de cc. 65-67mm. Mânerul este confecţionat din lemn sau material plastic. Peria se poate înlocui şi cu o pană de gâscă.

Lada de lucru se foloseşte pentru protecţia ramelor cu miere scoase din stup, pentru a nu le aşeza oriunde, ferindu-le de atacul albinelor hoaţe. Ea este utilă şi  în transportul acestor rame spre camera de extracţie sau pentru mutarea ramelor cu puiet între colonii. Din această cauză ea trebuie să fie uşoară,  construită din foi de placaj prinse pe un schelet de lemn. În partea de sus are un mâner din piele sau plastic. Capacitatea lăzii este de 5-6 rame. Dimensiunile ei se stabilesc în raport cu tipul ramelor folosite în stupină. Pentru ramele stupului standard (4170 / 53 lada are următoarele dimensiuni: 470 mm lungime, 225 mm lăţime, 320 mm înălţime sau 250 mm înălţime în cazul stupilor multietajaţi.

Suportul pentru rame este util în susţinerea temporară a ramelor scoase din stup. Este alcătuit dintr-un cadru de fier cu umeraşe sau dintr-un cadru de lemn de o lăţime puţin mai mică decât corpul de stup sau magazia şi este compartimentat.

Şablonul pentru montarea fagurilor se foloseşte din momentul punerii în vânzare a ramelor nemontate şi asigură realizarea unor rame nedeformate.

Şablonul pentru fixarea distanţei e confecţionat din metal uşor sau carton. El fixează distanţa între găurile ce se fac în spetezele ramelor nedeformate. El are forma picioruşului ramei, are orificii mai largi cu rol de a marca locul unde trebuie date găurile. Picioruşele pot să fie găurite atât înainte de montarea ramelor, cât şi după. Pentru rama de tip STAS sunt necesare cinci găuri şi patru găuri pentru ramele de tip multietajat, iar pentru ramele de magazie doar trei găuri.

Într-o stupină sunt necesare şi echipamente pentru creşterea mătcilor. Acestea sunt: cuştile pentru mătci, kiturile de marcare, izolatorul, lanţeta de transvazare, botcile artificiale, ramele cu şipci pentru botci şi nucleele de împerechere.

Cuştile pentru mătci se utilizează pentru protecţia mătcilor de albinele lucrătoare din stup, la introducerea reginelor în familiile noi, la expediţia mătcilor şi la cumpărarea acestora de la un producător. Există nenumărate modele de cuşti. Exceptând cuştile de tip Zander, Titov, Miller, Benthon, aproape fiecare apicultor are un model născocit de el.

Toate cuştile pentru mătci sunt formate dintr-un cadru de lemn, metal sau plastic şi o plasă de sârmă sau din plastic găurit, ce protejează matca şi permite ventilaţia cuştii. Ele sunt prevăzute cu un compartiment în care se poate pune hrană necesară pe timpul transportului. Cea mai utilă cuşcă ar putea să fie cea tip capac ce se înfige în fagure.

Kiturile de marcare conţin instrumentele necesare marcării mătcilor. Marcarea acestora se face cu culoarea corespunzătoare anului în care au eclozionat.

Izolatorul este alcătuit dintr-un cadru de lemn sau metal care are pereţii laterali formaţi din gratie Hanneman în care încape doar o singură ramă de stup. Este util pentru a separa rama introdusă în el de ramele stupului obligând astfel matca să depună ouă doar în fagurele din rama respectivă.

Lanţeta de transvazare este un instrument util pentru luarea larvelor din fagurii cu puiet. Aceste larve trebuie să aibe cel mult 12 ore. Mutarea acestora se face în botci.

Botcile artificiale au  rol de bază pentru creşterea botcilor.

Există diferite  modele de botci, unele au picioruş de plastic ce se introduce în orificiile făcute în şipcile de creştere, altele  au şurub, etc. Ele pot să fie reutilizate după curăţarea şi dezinfectarea prin fierbere datorită faptului că sunt construite din material plastic rezistent.

Ramele cu şipci pentru botci au dimensiunea celor din stup dar au pereţii laterali mai groşi şi străbătuţi de 3-4 canale în care vor intra şipcile cu botci. Ele sunt croite din scândură subţire cu grosimea de 10mm. Ele au 12-14 orificii în care se fixează picioruşele botcilor artificiale.

Nucleele de împerechere servesc la împerecherea mătcilor eclozionate. Ele se clasifică în funcţie de mărimea lor astfel: nuclee mari ce conţin câte 2-3 rame STAS de stup orizontal sau multietajat, fixe sau pliabile), nuclee mijlocii care conţin 2-3 rame de magazin, nuclee mici ce conţin rame reprezentând 1/2, 1/4 sau 1/8 din rama de stup orizontal sau multietajat şi micronuclee ce conţin în jur de 10g albine fiecare.

Nucleele de împerechere sunt construite din lemn sau poliestiren expandat. Feţele nucleelor cu mai multe compartimente sunt vopsite cu culori diferite sau marcate cu semne distincte, cu diferite figuri geometrice pentru a se evita rătăcirea mătcilor.

Pentru extragerea şi prelucrarea mierii şi păstrarea acesteia se folosesc diferite utilaje. Acestea sunt: cuţitul de decăpăcit, furculiţa, masa pentru descăpăcit, tava, extractorul, strecurătoarea pentru filtrat mierea şi maturatorul.

Cuţitul de descăpăcit este confecţionat din tablă ascuţită de inox, cu lama lungă de 220 mm, lată de 45 mm, cu grosimea redusă la 3 mm, cu marginile bine ascuţite, conform STAS nr. 4188 / 53 şi se foloseşte pentru înlăturarea căpăcelelor de ceară de pe celulele fagurilor cu miere.

Furculiţa de descăpăcit este utilizată pentru eliminarea căpăcelelor de ceară de pe celulele pline cu miere ale fagurilor, în special a celor care au suprafaţa neuniform căpăcită. Ea poate să fie confecţionată din aluminiu turnat cu ace din oţel, din tablă de inox de 2 mm cu ace de oţel şi mâner de lemn, din tablă  de inox ştanţată.

Există şi furculiţă electrică pentru descăpăcit ce are în interiorul ei o rezistenţă electrică prevăzută cu termostat pentru păstrarea unei temperaturi constante. Furculiţa de descăpăcit se compune dintr-un mâner de lemn sau material plastic,  indiferent de model.

Tava şi masa de descăpăcit pot să fie confecţionate din inox. Tava are pereţii oblici, fundul are o sită de sârmă cu ochiuri de 2 mm sau ciur din inox cu rol de a opri căpăcelele de ceară şi a lăsa să se acumuleaze mierea pe fund pentru ca mai apoi să curgă printr-un tub de scurgere în recipientele destinate maturării şi filtrării.

Masa de descăpăcit este compusă dintr-un schelet de lemn, cu un seratar în interior, cu fundul din plasă metalică. Deasupra scheletului există un stelaj demontabil. Mărimea stelajului e dată de capacitatea extensorului.

Extractorul se foloseşte pentru extragerea mierii din faguri cu ajutorul forţei centrifuge fără a deteriora structura fagurilor prin tăiere sau strivire. Acest principiu a fost descoperit în anul 1865 de Hruşca şi se foloseşte şi în prezent. S-au schimbat doar tipurile de centrifugă. În funcţie de poziţia ramei faţă de centul centrifugei aceasta poate să fie radială, cu rama aşezată pe speteaza inferioară şi superioară, tangenţială când faţa fagurelui e perpendiculară cu centrul acesteia.

Strecurătoarea pentru filtrat mierea este utilizată la extragere şi pentru strecurarea mierii de impurităţile de ceară şi păstură. Este confecţionată din tablă albă şi sită dublă. Prima sită are ochiurile mai mari, pentru reţinerea bucăţilor mari de ceară. A doua sită are ochiuri mai mici pentru reţinerea bucăţilor fine de ceară şi păstură.

Maturatorul este un vas folosit pentru limpezirea şi păstrarea mierii. El este confecţionat din tablă albă sau inox, având o capacitate de 150-200 l, pentru douăzeci de familii de albine. Este prevăzut şi cu robinte pentru scurgerea mierii maturate în recipiente destinate păstrării sau transportului.

Utilajele pentru condiţinarea cerii sunt: topitorul solar, topitorul de ceară cu aburi şi presa de ceară.

Topitorul solar este un dispozitiv care cu ajutorul energiei solare pe timpul verii topeşte ceara conţinută în faguri şi căpăcele. Este compus dintr-o cutie de lemn sau metal, un capac cu geamuri de sticlă şi o tavă metalică prevăzută cu un sistem de filtrare şi un jgheab mobil. Prin utilizarea topitorului de ceară solar se obţine o ceară curată, gălbuie, plăcut mirositoare, de calitate superioară.

Topitorul de ceară cu aburi este folosit la prelucrarea materiei prime ce are un conţinut bogat în ceară. Este un dispozitiv compus dintr-un vas de tablă, cu pereţi dubli şi este acoperit cu un capac care se fixează etanş de pereţi. În spaţiul dintre pereţi se toarnă apă care prin fierbere provoacă aburi ce topesc ceara. Interiorul vasului  are o sită pe care se fixează fagurii de topit şi care va reţine boştina şi celelalte resturi care rămân în urma prelucrării acestora (sârme, resturi de lemn, etc.).

Presa de ceară se compune dintr-un cleşte montat pe patru picioare. Cu ajutorul acestui dispozitiv, un săculeţ în care se găsesc resturi de faguri topiţi este presat. Există mai multe tipuri de prese ca de exemplu: Rooth, Temnov, etc.

Există utilaj şi pentru recoltarea lăptişorului de matcă. Pentru o producţie mică se utilizează o spatulă de lemn sau plastic, iar pentru o mare producţie, o pompă sau trompă de vid.

Utilajele pentru colectarea şi condiţionarea polenului se aplică la urdiniş sau sub capacul stupului. Ele sunt dispozitive ce ajută la desprinderea polenului de pe picioarele albinelor. Colectorul este alcătuit dintr-un corp, o placă activă, capac şi acoperiş de pânză.

Uscătorul de polen e compus dintr-un cazan cilindric de tablă, structurat pe trei compartimente, un stelaj cu patru etaje, un capac şi suporţi de susţinere.

Pentru o bună desfăşurare a lucrărilor apicole sunt necesare diverse construcţii precum: camera de lucru sau laboratorul apicol, centrala pentru extragerea şi condiţionarea mierii, depozitul de faguri, magazia, cabane.

Camera de lucru sau laboratorul apicol trebuie să fie un spaţiu luminat. Aici se desfăşoară activităţi precum montarea şi repararea stupilor, montarea ramelor, fixarea fagurilor artificiali.

Centrala pentru extragerea şi condiţionarea mierii necesită spaţiu pentru depozitarea corpurilor pline de miere, pentru camera termostat, blocul de descăpăcire, extracţie, depozitarea magazinelor extrase.

În stupinele mari se păstrează faguri de rezervă în camere speciale, ferite de dăunători.

Magazia este locul unde se păstrează zahăr, ceară, faguri artificiali, rame, cuie, sârmă, medicamente. Magazia e prevăzută cu rafturi.

Cabana pentru stupăritul pastoral e utilizată în stupinele mici. Este confecţionată din panouri demontabile din scânduri de lemn sau bucăţi de placaj, PFL.

Este utilizată pentru extragerea mierii şi depozitarea diferitelor unelte, precum şi pentru cazarea apicultorului pe timpul pastoralului.

Cortul apicol este utilizat la examinarea coloniilor de albine în perioadele în care este pericol de furtişag sau la adăpostirea apicultorului pe timpul efectuării pastoralului.

Organizarea unei stupine are ca punct de plecare procurarea de stupi, familii de albine, tot felul de echipamente şi materiale apicole.

Apicultura aduce multe satisfacţii îndrăgostiţilor de albine. Doar ei se pot bucura de avantajele materiale dobândite datorită aceastei pasiuni.

Cei care văd albinăritul doar ca pe o afacere eşuează.

Îndrăgostiţii de stupărit sunt oameni de toate vârstele. Ei au ca punct de plecare iubirea faţă de albine, micile vietăţi atât de perfecte în tot ceea ce sunt şi ceea ce fac.

 „Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.“ (Proverbe, Ghicitori, Zicători, Steaua Nordului, Constanţa, 2008, pag. 138) Stupăritul ascunde înţelepciune, trudă şi pasiune.

Ce superb spectacol întâlnesc apicultorii în stupina lor în fiecare primăvară când temperatura permite ieşirea albinelor din stup!

O plimbare în mijlocul naturii, acompaniat de zumzetul albinelor, de priveliştea jocului plin de bucuria vieţii este cel mai frumos dar pentru un apicultor.

Câtă viaţă e în fiecare stup indifernt de anotimp, câtă organizare şi perfecţiune!

Albinăritul este îndeletnicirea care stabileşte între om,  insectele cele mai perfecte şi natură cea mai strânsă legătură. Nu există ceva mai frumos decât misterul naturii, indiferent de anotimp, mister parfumat de zumzetul şi viaţa plină de înţelepciune a albinelor.

Mulţumirea de sine a iubitorilor de albine vine odată cu rezultatele muncii lor.

Aceste rezultate se datorează faptului că ei pun suflet în tot ceea ce fac.

Pe lângă acest suflet cald destinat pasiunii lor, ei sunt atenţi ca stupina lor să fie dotată cu inventarul şi construcţiile apicole necesare.

Note:

¹²² I. Barac, N. Foti, Al. Popa,  E. Sănduleac,  Creşterea albinelor, ed. Agro-Silvică, Bucureşti,  1965, pag. 102

¹²³ I. Barac, N. Foti, Al. Popa,  E. Sănduleac,  Creşterea albinelor, ed. Agro-Silvică, Bucureşti,  1965, pag. 102

Pr. Ion Turnea